monitorulcj.ro Menu

Actualitate

Studenții de la teatru au creat propria Țară a Minunilor

Studenții din anul trei. grupa 1 din cadrul Facultății de Teatru și Televiziune, sub îndrumarea profesorilor Mara Opriș și Ionuț Caras au pus în scenă un spectacol plin de energie, culoare, inspirându-se din poveștile lui Alice în Țara Minunilor și Țara Oglinzilor de Lewis Carroll.

Paisprezece tineri au pus în scenă o lume în care mica Alice dorește să devină regină în Țara Minunilor în cadrul spectacolului „Minuni și cioburi de oglindă”. Vizibil îndrăgostiți de teatru, tinerii au reușit să își păstreze entuziasmul specific tinereții timp de o oră și jumătate.

Decorul este unul simplist, iar în rest, scena este plină de revărsarea talentului actorilor: Francesca Fulop, Calița Nantu, Giorgiana Coman, Ioana Moldovan, Ioana Ema Luculescu, Daniela Purcărea, Cristina Casian, Robert Iosif, Ștefan Liță, Ștefan Dogaru, Ștefan Iancu, Viktor Hegedus, Călin Graur, Yannick Becker. Unii joacă roluri duble, în timp ce alte personaje sunt jucate, pe rând, sau în același timp, de mai mulți actori.

Totul începe cu o carte. De fapt, cu ideea de carte, care te prinde, te schimbă. O carte fără poze, fără desene, o carte doar cu povești, prin care Alice reușește să ajungă iar într-o țară a minunilor, unde nebunia și haosul sunt la ele acasă. Acolo întâlnește personaje care o ajută, cu care se împrietenește sau care doresc să îi taie capul. Pentru a accentua această idee de „nebunie”, nu este o singură Alice, ci sunt mai multe, interpretate, pe rând, de studentele din anul trei. Pisica de Cheshire apare ocazional, cu zâmbetul său specific, interpretată de Ștefan Dogaru, lansând replici aparent fără înțeles, dar pline de tâlc, în timp ce cânta la acordeon.

Regele, interpretat de Călin Graur, răspundea ori de câte ori regina (Daniela Purcărea), pronunța cuvântul „ridicol”. Regina ba mănâncă cu poftă, ba dorește să joace cricket, ba cere gărzilor să taie capul oricărui personaj care nu o aprobă. Printre ele se află și ducesa, personaj care a prins viață datorită lui Robert Iosif. Tânărului i se potrivește ca o mănușă personalitatea artistocrată a ducesei, reușind în același timp să îi da o tentă extrem de haioasă.

 Limita dintre normal și nebunie, dintre Alice și restul personajelor este una foarte fină.

Costumațiile când sunt simple (o pereche de mustăți și o coadă pentru pisică, ori extrem de complexe, cu rochii pompoase și pălării inedite. Ieșind și intrând în scenă, pălărierul, interpretat de Ioana Moldovan, dă un sens nou cuvântului „ludic”. Un joc continuu, completat de un râs nebunesc.

Inventivitatea studenților se poate observa, mici momente de improvizație sunt bine venite. Micile greșeli se pierd printre glume și mișcarea continuă, fără timpi morți, fără clipe în care scena stă goală.

Mișcările coregrafice, momentele de step (pregătite de Adrian Strâmtu), dar și cele muzicale asigură o curgere dezinvoltă a spectacolului. Momentul cu japonezii este unul inedit, o scenă plină de umor. Glumele sugerează ancorarea în realitatea contemporană, în ciuda faptului că acțiunea are loc într-o altă lume.

Aplauzele din micul amfiteatru de la Facultatea de Teatru și Televiziune au scos în evidență atât valoarea actorilor, dar și a spectacolului.