monitorulcj.ro Menu
Actualitate

Castelul Haller, o altă bijuterie clujeană lăsată de ani întregi în paragină

Deși este distrus aproape în totalitate, încă se mai văd pe zidurile castelului decorațiile în stil rococo făcute de sculptorul Anton Schuchbauer.

Castelul Haller a fost ridicat în perioada 1725-1771 de către Ioan Haller, guvernator al Transilvaniei în perioada 1734-1755. După ce a fost părăsit de familia Haller, castelul a trecut printr-o restaurare generală în 1974 și o devastare generală 1990.


Istoria castelului Koplyon

Ajunși la castelul de la Coplean, cunoscut ca și castelul cu scoici datorită ferestrelor în formă de scoică pe care le are, am dat peste un loc cu ziduri dărăpănate, o clădire ce ar fi arătat foarte bine dacă nu era distrusă, și de un câine care păzea oile în grădinile din apropiere. Castelul încă mai păstrează, peste tencuiala preponderent căzută, o culoare specială care ne aduce aminte de albastru de Voroneț.

Numele localității în care se află castelul este Koplyon (1348), Koplyan (1356), Kaplyán (1733), Kapjon (1750) și provine de la numele familiei nobiliare maghiare Kaplyon.

Prima mențiune despre prezența în zonă a celor din neamul Kaplyon este din documente regale maghiare din 1261. În 1348, Károlyi Simon și Menyhárd din neamul Kaplyon, se referă la acest loc ca fiind proprietatea lor strămoșească. În 1301, după moartea lui András Magyar Király III (Andrei al III-lea Rege al Ungariei) din Dinastia Árpádiană, familia Kaplyon pierde domeniile care ajung în proprietatea Kán III László, Voievod al Transilvaniei. Când acesta moare, în 1315, domeniile revin coroanei maghiare. Din 1405, zona devine proprietatea familiei Bánffy, dar Mátyás Király/ Matei Corvin Rege al Ungariei îi bănuiește de trădare și sunt deposedați de avere în 1467, valori care trec sub controlul lui Szerdahelyi Imrefi György și fiilor acestuia. Localitatea a fost distrusă de tătari în 1600-1603, (în 1604 trăiau aici doar patru persoane) apoi reconstruită. Ulterior, ajunge în proprietatea familiei Bocskay.

Distrugerea castrului roman de la Cășeiu

În materialul anterior, partenerul nostru în această poveste, Alexandru Micluț, v-a prezentat castrul roman de la Cășeiu, o ruină acoperită de pământ și bălării, o ruină uitată de lume si de istorie. Castrul Roman de la Cășeiu a rezistat cu stoicism până în secolul a XVIII-lea când familia Haller a ordonat ca ridicarea castelului să se facă din materiale provenite de la ruinele castrului. Castelul cu scoici avea o lungime de 24,5m cu o intrare marcată de șase coloane prevăzute cu capiteluri ionice. Coloanele susțineau o terasă cu o lungime de 9,5m și 2,5m lățime. Zidurile castelului aveau o grosime de 1m, pe semne că nu s-au zgârcit cu furtul materialelor de la castru.

La sfârșitul anilor 1700, la acest castel-palat a fost cazat Împăratul Joseph II/ II József/ Iosif al 2-lea (primul fiu al Mariei Tereza) Rege al Ungariei și Cehiei. Din piatră s-au cioplit și ancadramentele ferestrelor cu scoici, în formă de evantai, motiv pentru care Castelul Haller e cunoscut drept  „castelul cu scoici“.

Construit inițial în stil baroc, Castelului Haller i-au fost adăugate, mai târziu, ornamentații rococo. Acestea au fost realizate de Anton Schuchbauer, un sculptor din Austria care s-a ocupat și de decorațiile unora dintre reședințele familiilor nobiliare Banffy și Todalgi. Deși castelul a ajuns o ruină, mare parte din aceste ornamentații încă sunt vizibile.

Poate cel mai frumos castel în stil baroc, castelul care reprezintă acest stil, brut, exact cum ar trebui să fie arătat de nedescris. De altfel, se află pe lista a celor mai periclitate monumente din România. Ce se face cu lista asta? Păi nimic. Este bine că există o listă, listă care nu dă bine deloc dar... nu sunt fonduri. La noi nu sunt fonduri pentru nimic!

După al doilea război mondial și după naționalizare, castelul a devenit sediu CAP, după cum era de așteptat. După 1989, castelul Haller a fost părăsit, acoperișul a căzut rapid iar starea de ruină accentuată din prezent se datorează nepăsării din ultimii 30 ani. Doar de atât a fost nevoie pentru ca un castel vechi de peste 250 de ani să fie distrus. Mitocănia și prostia țăranilor au dus la distrugerea castelului. Castelul Haller are aceeași poveste ca și castelul Kornis, localnicii au devastat castelul, și-au însușit bunuri și din bucățile castelului și-au ridicat dependințe prin curți.

Distrugerea istoriei din zona Coplean, Cășeiu, Mănăstirea

Deci... s-o luăm metodic... Castrul Roman de la Cășeiu a fost distrus în întregime la jumătatea secolului 18 pentru construcția castelului Haller și nu numai... Mergând pe principiul: istoria e trecut și nu interesează pe nimeni. Încă ne scăldăm în acest patern, și castelele au fost distruse pentru ca țăranii să-și facă dependințe. Sunt curios pe unde vor mai ajunge aceste pietre vechi de vreo 1900 de ani.

Castelul a aparținut familiei Haller de Hallerkö, până în 1948 când a fost confiscată de guvernarea comunistă și transformat în CAP și spațiu de ateliere.

Familia Haller are personalități renumite în istoria Transilvaniei; ei au provenit din rețele de comercianți din Nürnberg, care s-au extins la Sibiu în secolului 14. Hallerstein/ Hallerkői Haller Péter a fost primar al Sibiului între 1543-1546 și între 1550-1553. În 1606, Haller György (fiul lui Haller Péter) și Bánffy László primesc domeniul de la Principele/ Voievodul Transilvaniei István Bocskay (Rege al Ungariei între 1605-1606) care era cumnatul lui Haller… Astfel, satul Kapjon (Coplean) ajunge proprietatea familiei Haller. La 18 iulie 1625 proprietar este căpitanul Hallerkői Haller György. Despre un membru al familiei, Haller Gábor se știe că a plecat în 1630 la o academie din străinătate, apoi la curtea lui Principelui Transilvaniei I. Rákóczy György se ocupa de traducerea textelor germane, desena cetățile transilvane; a scris Erdély Diariuma (1630–1644), care a fost publicat ulterior de mai multe ori; a fost consilier al principelui Nagybarcsai Barcsay Ákos, a fost comandant militar, decapitat de turci în 1663. Haller János a fost consilier al Principelui Transilvaniei I. Apafi Mihály, precum și consilier al Împăratului Leopold/ I. Lipót, Rege al Germaniei, Ungariei și Cehiei.

Relațiile lui Haller János cu Principele Apafi/ Apaffy nu au fost perfecte, el fiind închis o vreme de către principe la cetatea Fogaras/ Făgăraș, timp în care a scris cartea Hármas Historia, care a fost publicată ulterior în anul 1695 la Cluj. Unul dintre nepoții lui Haller János, având tot numele de Haller János, din 1704 devine guvernator al Transilvaniei. Gróf Haller János de Hallerkő (sau Gróf Haller János von Hallerstein) a fost Guvernator al Transilvaniei între 1734 și 1755.

Legenda spune toate locurile care au aparținut familiei Haller au fost blestemate de o vrăjitoare astfel încât au avut un destin foarte nefericit, ajungând ruine și uitate de toata lumea. Hm... asta explică dispariția ”subită” a familiei Haller.

Blestemul Ritei

Loica, slujitor la castelul Haller, a fost trimis de către Rita, mama lui, cu o seară înainte de Sânziene, să fure din curtea castelului câteva buruieni pentru „licori vrăjitorești”. Când satul s-a cufundat într-o liniște profundă, Loica a intrat pe domeniul castelului la furat, doar că socoteala de-acasă nu s-a potrivit cu cea de la castel și a fost prins de paznicii castelului. Groful cel tânăr Alradi Ferenc, poate cel mai crud grof din familia Haller, a ordonat ca Loica să fie bătut până este lăsat fără suflare. Loica a supraviețuit datorită intervenției țăranilor. După acest incident, Rita s-a dus în fiecare seară la castel să arunce cu licori pe zidurile castelului pentru a-l blestema pe vecie, dorindu-și ca familia Haller să piară și bunurile să fie distruse.

După „blestemul Ritei”, Aldri Ferenc are un accident care era să-l coste viața, câteva personaje din familie mor de boli incurabile, averea începe să dispară și totul merge de la rău înspre mai rău. Familia Haller se hotărăște să dea castelul altor moștenitori, doi conți împătimiți ai petrecerilor, jocurilor de noroc și bine-înțeles ai femeilor de moravuri ușoare. Astfel că întreaga avere a familiei s-a dus pe vicii.

În aceeași perioadă în care a apărut „blestemul Ritei”, Zila, sora Ritei își vinde copilul bolnav, familiei Kornis care se chinuia să construiască barajul de la Mănăstirea, numai că, exact că în „Monastirea Argeșului”, tot ce încerca familia Kornis să construiască, seara se surpa. Auzind despre minunata legendă a Monastirii, Zila decide să-i fie zidit copilul în baraj și să scape familia Kornis de blestem, blestem care ajunge ulterior la familia Haller, pentru că fix asta s-a întâmplat după ce Rita a blestemat familia Haller. În 1918 acoperișul castelului a luat foc de la un fulger și în afară de noul acoperiș nimic din ceea ce a mai încercat să ridice familia Haller nu a mai stat „în picioare” mai mult de o noapte.

Naționalizarea comunistă din 1948 a dus la transformarea castelului în CAP și spații de ateliere. Grajduri au fost instalate la castel; poarta de fier forjat a fost distrusă, apoi clădirea a fost abandonată, ferestrele furate, acoperișul a fost ars (a doua oară) de către localnici. Urmașii proprietarilor încearcă recuperarea castelului prin „justiție”... sau nu încearcă? În prezent, urmașii familiei Haller au depus cerere de restituire a castelului și a cinci hectare din fostul parc cu plopi și castani.

Edificiul este înscris pe lista monumentelor istorice, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului în anul 2010.

Banii, „ochii dracului”

Ca să poată face CAP-ul, partidul a declarat castelul abandonat și a venit și a făcut colectivul inițial cu opt membri de partid. A forțat practic oamenii pentru a se înscrie în colectiv, i-au amenințat că le confiscă pământul.

Aici a fost un castel extraordinar de frumos a fost îngrădit cu ziduri de jur împrejur. Poarta de fier au stricat-o, au fost patru turnuri de apărare și în spate au fost grajdurile, în față era o vie mare astfel că beciurile erau mereu pline cu vin. Și după ce s-a făcut colectivul comuniștii au ținut baluri aici, petreceri, și țin minte că odată când treceam pe aici i-am văzut urcați în gang și cântau „Foaie verde laba gâştii/ Beau și cântă comuniștii”. Pe urmă aici au făcut birourile colectivului iar la un moment dat colectivul de aici s-a unit cu cel din Cășeiu.

"Membrii de aici au plecat la celălalt sediu și după ce au plecat oamenii au început să ia din castel ferestre, uși. Au stricat tot, au luat lemne, au descoperit castelul. Toate acestea s-au petrecut prin 1954-1955", ne-a spus Victor Metea, unul din moștenitorii castelului Haller.

Ultima întâlnire a celor șapte moștenitori ar fi putut fi soluția salvatoare pentru castel. Victor Metea a spus că a existat cineva care ar fi dorit să cumpere castelul și terenul doar că tranzacția s-a oprit atunci când unul dintre moștenitori a cerut 600.000 de euro motivând că dacă se dorește cumpărarea castelului trebuie plătit un preț just, trebuie plătit scump. De fapt treaba stă în felul următor: boșorogul avar a văzut o portiță cum să mai facă o cârcă de bani pe dorința unui om care dorea să restaureze o clădire pe care boșorogul e moștenitor.

Dispariția familiei Haller

Satul, făcuse parte din domeniul Ciceului și pe la 1500 i-a fost dat ca dar, de către Matei Corvin, lui Ștefan cel Mare. Cincizeci de ani mai târziu, Copleanul e desprins de acest domeniu, de regele Ferdinand și este dăruit pe rând unor nobili, până când ajunge în stăpânirea familiei Haller.

În 1919 familia Haller „dispare” din Transilvania după ce au fost somați în repetate rânduri să depună jurământ că vor servi Regatul României, după refuzurile repetate aceștia s-au văzut nevoiți să părăsească meleagurile transilvănene.

Etichete: cluj coplean dej