monitorulcj.ro Menu

Economie

Cât de profitabili sunt studenţii pentru universităţi?

Universităţilor prea puţin le pasă de integrarea absolvenţilor în câmpul muncii, mai importante fiind programele de doctorat de unde pot câştiga mai mulţi bani. Spre exemplu finanţarea pentru 10 studenţi este aproximativ egală cu finanţarea pentru 1 doctorand.

La finalizarea studiilor absolvenţii sunt rugaţi să completeze un chestionar când îşi ridică actele în care aceştia oferă informaţii despre parcursul lor profesional, iar apoi „urmele” lor dispar, ca şi cum nici n-ar fi existat. Astfel, universităţiile habar n-au dacă foştii studenţi lucrează sau nu. Dar oare le pasă?

„Este un centru de dezvoltare universitară care prelucrează datele obţinute de la absolvenţi în momentul în care-şi ridică diploma; ei sunt nevoiţi să completeze un chestionar. Cam într-un an de zile absolvenţii trebuie să-şi ridice diploma. După absolvire nu există un alt sistem de urmărire al studenţilor. Practic noi îi chestionăm pe studenţi în momentul în care ei îşi ridică diploma şi să vedem dacă ei lucrează, îşi continuă studiile sau dacă nu sunt angajaţi. Noi încercăm să păstrăm legătura prin centrul de carieră şi relaţia cu alumni, dar vă daţi seama că la un număr destul de mare de absolvenţi e greu să ţinem legătura şi să-i urmărim chiar pe toţi. O parte din studenţi rămân angrenaţi în studii de masterat şi de doctorat şi o parte dintre ei acceptă să participe în calitate de invitaţi şi să ţină prelegeri sau diverse prezentări pe domeniile în care ei au absolvit”, a declarat purtătorul de cuvânt al Universităţii Babeş-Bolyai, Paul Fărcaş.  

Monitorizările nu se fac susţinut

La Universitatea Tehnică Cluj-Napoca aproximativ 2000 – 2500 de tineri finalizează anual studiile. O monitorizare a evoluţiei carierei studenţilor nu se face susţinut, spune purtătorul de cuvânt al instituţiei de învăţământ.

„Noi avem o astfel de monitorizare prin departamentul de acte de studii şi prin oficiul de orientare şi consiliere din carieră prin care ne urmărim absolvenţii şi ţinem o evidenţă a inserţiei pe piaţa muncii. Atunci când ei absolvă şi vin să-şi ridice documentele de absolvire noi luăm un prim feedback de la ei după care îi mai avem alături de noi în diferite evenimente. O monitorizare propriu-zisă, un timp pe o anumită perioadă nu se face susţinut. Nu toţi se implică în cadrul facultăţii după ce-şi termină studiile. Noi avem şi o asociaţie a absolvenţilor Universităţii Tehnice din care fac parte mare parte din absolvenţii noştri. Prin serviciul de acte şi studii sunt toţi monitorizaţi, dar câţi dintre ei răspund evenimentelor universităţii şi se implică desigur că nu mai vorbim de un procent de 100%”, a precizat purtătorul de cuvânt al Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, Mirela Boţan.

Acelaşi răspuns l-am primit şi de la UMF Cluj.

„Majoritatea absolvenţilor universităţii, după absolvire, pentru dreptul de practică, trebuie să îşi facă pregătirea în specialitate prin rezidenţiat;  universitatea este implicată în rezidenţiatul național și urmărește gradul de inserție în rezidențiat anual, pentru promoția curentă și promoțiile anterioare. Prin Centrul de Consiliere Psihologică şi Orientare Profesională, care nu este destinat doar studenților, ci și absolvenților noștri, universitatea ține legătura cu aceştia și monitorizează gradul și nivelul inserției lor profesionale. Prin Asociația Alumni, universitatea îşi propune să menţină legăturile”, spune Simona Iclozan, purtătorul de cuvânt al UMF Cluj. 

USAMV spune că încearcă în aceste momente să găsească soluţii pentru îmbunătăţirea realaţiei cu foştii studenţi.

„Avem chestionare care se completează online în care informaţiile care se culeg de la absolvenţi sunt mai multe dar e o secţiune întreagă dedicată locului de muncă. Ei trebuie să-şi completeze chestionarul la ridicarea diplomei. Noi încercăm acum să îmbunătăţim partea de alumni”, ne-a relatat purtătorul de cuvânt al USAMV Cluj, Doru Sabău.

De ce nu-i interesează?

Un posibil motiv pentru dezinteresul universităţilor este şi profitul. Instituţiile superioare de învăţătânt sunt mult mai interesate, spre exemplu, să aibă cât mai mulţi doctoranzi, de unde pot lua mai mulţi bani decât de pe studenţii de la nivel licenţă sau master.

De exemplu, la Universitatea Babeş – Bolyai finanţarea pentru 10 studenţi la nivelul de licenţă este aproximativ egală cu finanţarea unui doctorand.

Pentru anul 2015, valoarea medie a alocaţiei bugetare alocată pentru ciclu licenţă şi master este de 2.262 lei, iar pentru doctorat, valoarea alocată este per grant doctoral de aproximativ 26.000 de lei, în funcţie de domeniul de finanţare

Raport îngrijorător al Curţii de Conturi

Curtea de Conturi a analizat evoluţia şi situaţiei învăţământului superior din România, în perioada 2011-2015. În ciuda scăderii numărului de studenţi, raportul Curţii de Conturi arată că a crescut numărul de universităţi şi facultăţi. Astfel, avem 103 instituţii de învăţământ superior. De asemenea, potrivit raportului fondurile bugetare nu sunt acordate universităţilor în funcţie de performanţă.

Raportul arată că după anul 1990 numărul înmatriculărilor în învăţământul superior a crescut vertiginos, România înregistrând cea mai mare rată de creştere dintre toate ţările membre UE.

„Dar, evoluţia învăţământului superior a avut o dinamică proprie, necorelată cu cea a economiei. Nimeni nu a definit calitatea şi performanţa sistemului în termenii indicatorilor de output şi nimeni nu a tras la răspundere universităţile pentru eşecuri. Raţiunea de a exista a oricărui sistem de învăţământ superior este de a produce absolvenţi cu calificări, competente şi abilităţi compatibile cu standardele de calitate şi cu piaţa muncii şi care îşi găsesc loc de muncă pe această piaţă. Studenţii nu au fost priviţi ca beneficiari ai unei educaţii de calitate şi ai unor riscuri reduse de neinserţie pe piaţa muncii, corespunzător calificărilor şi competenţelor pe care trebuiau să le obţină”, se spune în raport.

Calitatea educaţiei, îndoielnică

Practic, crearea a numeroase universităţi, facultăţi, programe de studii şi specializări, nevalidate prin prisma calificărilor şi a standardelor, au constituit suportul unei expansiuni numerice importante, dar îndoielnică din punct de vedere al calităţii educaţiei.

Raportul spune că „expansiunea învăţământului superior, pe lângă faptul că a condus la scăderea calităţii actului educaţional, a determinat şi o saturare relativă a pieţei muncii. În ultimii ani se observă o creştere a şomajului şi a inactivităţii populaţiei cu studii superioare, mai ales în grupele de vârstă tinere. De asemenea, se evidenţiază fenomenul de încadrare în muncă a absolvenţilor de învăţământ superior în domenii conexe sau diferite faţă de specializările dobândite”.